Moment de melancolie...

Nu stiu.. Chiar nu stiu ce e cu mine. Am o stare asa..aiurea. Nici nu stiu sa o descriu. Pur si simplu, stau. Ma gandesc profund, la o problema, ceva ce ma framanta. Nici eu nu stiu la ce ma gandesc. Privesc in gol, fara sa spun nimic. Stau in intunericul ce ma inconjoara, parca legata cu lanturi de visele ce mi se astern reci la picioare. Si incep..incep sa plang! Asa.. fara sa stiu de ce, defapt....stiu. Dar.. lasa. Tin pentru mine.
Cand inchid ochii, el e langa mine. E ca un fel de vis, nu il vad, dar stiu ca e el. Nu mai rezist si incep sa plang iara, lacrimile spala zecile de imagini cu el ce apar si dispar. Si stiu ca-i ireal... Ca visele mele nu vor deveni niciodata reale. Simt totul rece, ca un fior ce imi strabate fiecare particica din corp.Buzele imi tremura si nu pot pronunta numele.  Si pun o melodie pe repeat si o ascult incontinu. Off.. Cel mai mult regret ca nu-s langa tine, dar sti, ca sa poti fi fericit trebuie sa lupti. Curg cuvinte pe care nu le inteleg.. cuvinte despre noi.. E ceva intens ce ne leaga,dar e pacat .. n-o sa fim "noi" niciodata...




              

"E doar un moment de melancolie..ce continua sa apara"