sâmbătă, 29 ianuarie 2011

De neexplicat....

Ma trezesc,si inexplicabil, ma simt singura. Ma ridic din pat si ma uit in oglinda. Ochii mei sunt goi. Pur si simplu nu reflecta nimic, nici bucurie, nici tristete.Nimic. Imi fac o ciocolata calda, si ma asez langa geam. Ploua. Si ploua si in sulfetul meu. Fluturi colorati, sursa secreta a zambetului meu, au fost ucisi de ploaie. Saracutii .Gandurile mele sunt la limita ratiunii, se lasa pacalite de vise, si continua sa se drogheze cu sperante. As vrea sa le spun ca pe drumul abrupt al inimi mele nu trec ambulante,dar nu o sa ma asculte. Sunt prea concentrate sa descopere lumii noi. Uneori,dar doar uneori, mi-e frica ca o sa imi pierd gandurile, ca o sa plece asa departe incat o sa se rataceasca, si nu vor mai gasi drumul spre mine...


Continui sa ma droghez cu sperante

Si drumul abrupt al inimi mele
Nu trec ambulante
Si golesc sticlele
Cu vise ireale
Care ard singure
Unele sunt chiar fatale
Stau inchisa
Intr`o poveste inca nescrisa
Care n`are titlu
E ca un cuplu
Care urmeaza zilnic o rutina
Poate viata e de vina
Sau poate ploaia care nu se mai termina
Dar ce te determina
sa dai vina pe singurul lucru
Care mai aduce si lumina

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu