sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Flying...

Si fara sa realizez cum, m-am ridicat... usor... O explozie de bucurie avusese loc in mine. Priveam in jos si vedeam cum pamantul fuge sub mine, cum totul se departeaza. Ce senzatie de libertate... Nu mai priveam inapoi. Ma bucuram de mangaierile calde ale razelor de soare, de soaptele de libertate ale vantului, de sclipirile verzi ale copacilor. Ma simteam atat de libera... Sufletul meu pulsa la unison cu multitudinea de culori si fosnete ale lumii. Faceam parte din tot si totul facea parte din mine. Ma impleteam armonios cu cerul, cu pamantul, cu fiecare fiinta cunoscuta si necunoscuta. Nu stiam nimic si totusi stiam totul. Imensitatea creatiei se reflecta in ochii mei. Zambetul meu se contopea cu sclipirea soarelui in firisoarele de apa ale raurilor. Toata fiinta mea se schimbase. Parea ca totul respira pentru mine, prin mine, prin fiecare miscare a mea, si ca eu respir prin toate. Sub mine se intindeau campii nesfarsite, munti inalti inconjurati de valul moale al norilor, ape limpezi sclipind in surasurile soarelui, toate soptindu-mi libertatea.Simteam esenta invadandu-mi trupul usor prin toti porii.   
                        
                           Iar vantul ce canta inocenta lumii ma ghida spre eternitate.
              Mi-am deschis lenes ochii, clipind nesigura si am realizat ca totul a fost un vis. Unul incredibil de frumos, care parea insa foarte real. Si totusi sentimentul de libertate si exaltare persista in sufletul meu. Am privit in jur si am simtit cum sufletul meu explodeaza din nou. O multitudine de sentimente necunoscute insa atat de familiare m-au navalit. Zambeam atat de liber si de inocent realizand ca ceea ce credeam a fi vis este realitate, realizand ca respir la unison cu intreaga creatie.Totul in jur zambea. "Da, am zburat cu adevarat. Iar acum ca am simtit esenta, o sa o mai fac din nou, si din nou, si din nou, pana cand ma voi redescoperi in eternitate." Iar la auzul gandurilor mele, natura rase, bucurandu-se pentru mine. Apoi, cu inima incarcata de incredere, am primit imbratisarea vesnica libertatii, asigurandu-ma ca ori de cate ori ma voi pierde, suflarea surazanda a vantului ma va indrepta din nou spre casa.

                                 Si ma simt impletita subtil dar sublim cu tot ceea ce este in jurul meu.  
                                                  Asa ca ma las purtata spre eternitate...

                                 Va multumesc pentru ca m-ati invatat sa simt si sa vad cu adevarat.
                                         Multumesc pentru ca m-ati ajutat sa-mi gasesc drumul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu