Iar vantul ce canta inocenta lumii ma ghida spre eternitate.
Mi-am deschis lenes ochii, clipind nesigura si am realizat ca totul a fost un vis. Unul incredibil de frumos, care parea insa foarte real. Si totusi sentimentul de libertate si exaltare persista in sufletul meu. Am privit in jur si am simtit cum sufletul meu explodeaza din nou. O multitudine de sentimente necunoscute insa atat de familiare m-au navalit. Zambeam atat de liber si de inocent realizand ca ceea ce credeam a fi vis este realitate, realizand ca respir la unison cu intreaga creatie.Totul in jur zambea. "Da, am zburat cu adevarat. Iar acum ca am simtit esenta, o sa o mai fac din nou, si din nou, si din nou, pana cand ma voi redescoperi in eternitate." Iar la auzul gandurilor mele, natura rase, bucurandu-se pentru mine. Apoi, cu inima incarcata de incredere, am primit imbratisarea vesnica libertatii, asigurandu-ma ca ori de cate ori ma voi pierde, suflarea surazanda a vantului ma va indrepta din nou spre casa.
Si ma simt impletita subtil dar sublim cu tot ceea ce este in jurul meu.
Asa ca ma las purtata spre eternitate...
Va multumesc pentru ca m-ati invatat sa simt si sa vad cu adevarat.
Multumesc pentru ca m-ati ajutat sa-mi gasesc drumul...
Multumesc pentru ca m-ati ajutat sa-mi gasesc drumul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu